Pornisem inițial împreună cu Adriana și Ionel spre Vf. Mogoșa…pe drum ne răzgândim însă, bănuind un trafic intens și o aglomerație mare în parcare. Mergem spre Pasul Gutâi și parcâm la Hanul Țentea (Pintea). E trecut de ora 10 când pornim spre Creasta Cocoșului. Senin, a ieșit și soarele dar e ger mare…Înaintea noastră a pornit o trupă de tineri de la Cercetasii Romaniei…tocmai bine pt că nu era cărare în zăpada destul de mare…
Cu ocazia zilei naționale, cu toate restricțiile impuse de starea de carantină, împreună cu Adriana și Ionel, ne hotărâm să facem o tură pe Igniș. Pornim la ora 9 din oraș spre Groapele Chiuzbăii, vremea este frumoasă și pe la ora 9,35 intrăm pe marcajul punct albastru, pe lângă Borcut…
Prima zi de noiembrie, o duminică cu soare, dar rece, ne găsește în drum spre Cavnic. Ajungem la pârtie pe la 9,30. Ne echipăm și pornim pe traseul cunoscut spre Trei Apostoli…
La invitația prietenilor noștrii, Dorin și Viorica, plecăm vineri, 2 octombrie spre cabana lor din Pasul Tihuța. Ajungem în jurul orei 17, ne descărcăm bagajele, ne luăm în primire camerele, cabana arată foarte bine, este încălzită și bine dotată. Aranjăm masa în salonul mare, iar mai spre seară sosesc Diana cu Vlad și Ionel cu Adriana…
Auzisem câteva informații despre locul numit Custura Cetățelei din cheile Lăpușului, am studiat un pic și harta și am pornit sâmbătă dimineața la ora 9 spre Sălnița. Ieșim din Tg.Lăpuș spre Răzoare, dar ratăm intrarea spre Ponorâta din cauza unui indicator greșit . Ne întoarcem și intrăm pe drumul bun. Trecem de Vima Mică și intrăm in Sălnița. Aici nici un drum nu e asfaltat, așa că ne cam prăfuim până sa ajungem la pod. Parcăm în dreapta podului, iar spre surprinderea noastră aici găsim un indicator și un panou informativ..
O tură pe care de obicei o facem primăvara, din cauza bogăției de luscuțe și brândușe, dar care anul ăsta am ratat-o din cauza pandemiei. La zece fără douăzeci pornim de la Mănăstirea Chiuzbaia, pe marcaj punct roșu…
În jurul orei 9 pornim spre Blidari, timp frumos, cu soare…Trecem de ultima centrala electrică de pe partea stângă și mergem mai departe pe macadam, în stare bună…Ajungem într-un loc unde se exploatează lemn și parcăm. De aici mergem pe jos.Intrăm în Poiana lui Dumitru prin spatele cabanei..
Vineri, ora 6 dimineața, vreme bună, plecăm spre Stâna lui Burnei…ținta, Vf. Moldoveanu. Ducu, prietenul de la Asociația RestArt, ne duce cu ,,roverul,,Suntem cinci persoane, prieteni din Curtea de Argeș. Din localitatea Corbi, o luăm pe Râul Doamnei, drum forestier, zone frumoase, locuri bune de campat. Ajungem la un mic baraj, după care intrăm pe Valea Rea. Depășim câteva mașini care abia se târăsc pe asemenea drum și în jurul orei 8 ajungem la Stâna lui Burnei.
Suntem în concediu, așa că am ales să urcăm într-o zi de joi, pentru a evita aglomerația. O tură inițial programată să înceapă de la ,,Piscul Negru”, dar la propunerea lui Ducu, prietenul nostru de la asociația Rest.Art, pornim pe la ora 8,30 din Curtea de Argeș, cu Roverul lui, spre Șaua Buteanu. Împreună cu Ducu, la volan, Mari, Adriana, Ionel și mezina Ioana, urcăm pe drumuri de munte, pe unde puțini s-ar încumeta cu mașina. Ieșim în gol alpin și am o senzație ciudată să fiu într-o mașină la altitudinea asta…Drumul merge pe o curbă de nivel, un drum vechi, făcut în scop militar, dar acum folosit de cei care doresc să ajungă la stânele din apropiere. După o curbă, ne apare în față masivul stâncos format din Negoiu, Cornu Călțunului si Vf. Lespezi…
Ne-am propus o tură un pic mai solicitantă , de la Berdu pe Vf. Igniș și coborâre prin Groapele Chiuzbăii. Ne adunăm cu toții în autobusul nr.1 de ora 8,10 și coborâm la Bif. Baraj. de aici trecem valea și pornim spre vechea cabană silvică de la Berdu.
