O tură pe care de obicei o facem primăvara, din cauza bogăției de luscuțe și brândușe, dar care anul ăsta am ratat-o din cauza pandemiei. La zece fără douăzeci pornim de la Mănăstirea Chiuzbaia, pe marcaj punct roșu…
Nu după multă vreme, vedem câteva drumuri noi, făcute de utilajele de exploatare a lemnului…și zone în care copacii au cam dispărut…
ajungem la cunoscuta cabana silvică…
aici a apărut o masă cu bănci făcută probabil de muncitorii forestieri…aveau din ce…
După o scurtă pauză pornim mai departe…
Vine și ultima pantă de urcat și ajungem în șa…
După ce am vizitat și tăurile, ne-am întors pe același marcaj spre cabana silvică…
tură scurtă care se încheie cu o slănină friptă….
Am fost șă-om fi : Dorel, Mari, Corina, Gyongyi, Nina și Gobi
