Ah..ce poftă de ieșire am avut cu toții!! Încât, vineri după-masă, în ciuda ploii insistente, ne adunăm în parcarea de la Kaufland-Spital, 3 mașini pline de „cocoși” dornici să ajungă la Lira celor de la ATE Salamandra, la cabana Sas din zona Huta Certeze. Prognoza meteo pentru sâmbătă și duminică se arăta foarte frumoasă, iar noi ne gândeam cu mari speranțe la ciuperci 🙂 . Insă, până să ajungem să culegem ciuperci, trebuia să ajungem la cabana…destul de ușor de zis! Ajungem în Huta Certeze…bineînțeles, pe întuneric…și intrăm pe drumul de macadam pe care aveam indicațiile spre cabană. Drumul începe să devină tot mai plin de pietre ieșite din drum, ca ciupercile, și facem tot mai multe jaloane în urcare. La un moment dat, ne întâlnim cu o parte din organizatori si cabanieri, care au coborât cu niște mașini de teren după bagajele noastre, fiindcă nu aveam cum să ajungem cu mașinile până la cabană. Așa că, după o rampă chinuitoare, parcăm mașinile lângă drum, transferăm bagajele, ne echipăm cu pelerine și lanterne și pornim pe jos ultimul kilometru. Iată-ne ajunși la cabană, unde ne întâmpină lumea cu căldură, cu pălincă, cu slănină fără ceapă și/sau pâine, pentru că s-au terminat!! Mnoah..amu nu zic..dar vouă vă pică bine slănina goală? Că mie nu… Nu mai zic de faptul că eram 13 persoane, deci cel mai mare grup sau aproape jumătate din totalul celor prezenți la cabană, și-mi vine greu să cred că nu s-a avut asta în vedere-din greșeală! Dar, să trecem peste…am mâncat, și ne-am pus la o mică cântare în cabană!
Prima noapte a trecut destul de repede, iar dis-de-dimineață ne uităm pe geam și ne minunăm de vremea frumoasă care se arată și de Ivan Hrihorișan, care tocmai ce ieșea din pădure cu o plasă plină de hribe frumoase. Provocarea a fost lansată..așa că mâncăm rapid câte ceva, ne echipăm pentru umezeală și intrăm în pădure. Destul de repede, începem să găsim ciuperci și suntem foarte încântați de calitatea și numărul lor.
Ne oprim, însă, destul de repede, din cules, deoarece trebuia să înceapă ședința tehnică. Și cum totul se rezumă la bani..ghiciți care a fost primul subiect! Aaa..strângerea banilor! Nu vreau să fiu răutăcios, însă, mă simt jignit (și nu cred că sunt singurul) de anumite aspecte sau mai bine zis de modul în care s-au abordat ele. În primul rând, vreau să se înțeleagă că eu nu am comentat nimic vis-a-vis de sumă sau de ideea că trebuie să plătim ceva…era logic să plătim pentru cabană. DAR, atunci când vă oferiți să ne ajutați cu bagajele până la cabană pentru că aveți mașini de teren, e cea mai mare nesimțire să-mi ceri bani de benzină pentru asta, fără sa-mi spui dinainte…da?! Adică, până la urmă, voi v-ați oferit ajutorul!!! Și cea mai tare vine de-abia acum…cașul acela a fost bun?, că sunt curios ce gust are un caș invizibil și neservit, dar imputat la plată!!! În rest, toate bune și frumoase! 😛
Buuun. Probele de alpinism și orientare au decurs normal, fără probleme speciale. Proba de alpinism a constat în traversarea pe tiroliană dintr-un punct într-altul. Proba cireașa de pe tort, însă, a fost proba surpriză, care ne-a mai descrețit frunțile și ne-a încântat!
S-a făcut seară și după ce am servit puțină tocană de miel/oaie oferită de organizatori, ne-am pus să vizionăm slide-show-urile fără sunet, fiindcă s-a considerat că nu reprezintă un aspect important. Plictisitor, din punctul meu de vedere…vă spun și de ce! Omul are 5 simțuri: Văz, Auz, Miros, Gust și Simț(Atingere), spuse așa ca la țară, iar cu cât sunt stimulate un număr mai mare din ele cu atât percepția omului va fi bună și mai însemnată, mai plăcută sau neplăcută. Tehnic și artistic vorbind, punct.
Urma proba culturală la foc de tabără. Aici, ca de obicei, am încercat să cântăm, să recităm și să jucăm ceva distractiv. Unii au înțeles, alții nu, oricum ar fi, sperăm că am reușit să încântam puțin spectatorii.
După aceasta, ne-am cam moleșit, o parte din noi, și a fost nevoie de insistențele Feliciei Hrihorișan să începem o nouă seară cantantă. Ne-am revenit din amorțeală destul de repede și noaptea s-a dovedit a fi destul de „scurtă” 😀 .
Duminică dimineață, același program: spălat, mâncat, ciupercularitate până să aibă loc premierea! Găsim din nou, destul de multe ciupercuțe tinerele.
Are loc și premierea și apoi ne strângem repede lucrurile, în ideea că după ce ajungem la mașini, vom mai intra o ultimă dată în pădurile Hutei Certeze, după alte ciuperci!!! Zis și făcut!
Am fost:
Felicitări tuturor!!!
