,,Unde altundeva poate sa inceapa anul C.T. Creasta Cocosului decat pe Creasta Cocosului” scria foarte frumos undeva, Geta.
Asadar, ne intalnim in data de 2.01.2016 in parcarea IMMUM, 15 prieteni dornici de o aventura, putem spune, avand in vedere temperatura de afara, -14 grade (plus/minus, in functie de locul exact de masurare). De data asta avem cu noi prieteni dragi de la Bucuresti, care au ales sa petreaca impreuna cu noi Revelionul, iar noi sa le oferim o drumetie pe masura.
Ne regrupam rapid in patru masini si ajungem la Hanul Pintea de unde incepem a doua zi din an, asa cum ne place noua cel mai mult… Fiecare a tras cu ochiul la termometrul din masina, -14 grade sus la Han, dar asta nu ne opreste sa o luam la pas. Ne camuflam fiecare cum putem, manusi, fulare groase pe nas, dar soarele care ne scalda in razele lui, fie ele si reci, ne face foarte veseli si optimisti.
Drumul pana in Poiana Boului este acoperit de un strat de zapada de cativa centimetrii, cativa dintre noi facem cunostinta si cu izvoarele inghetate care traverseaza din loc in loc poteca, dar macar incercam sa ne obisnuim cu ceea ce avea sa urmeze.
In zona Sarita Pintii, ni se deschide privelistea minunata a Marei si imprejurimilor, facem cateva poze, si ne continuam drumul, insotiti de razele reci ale soarelui, care ne face sa ne simtim, parca, intr-o alta lume, mai frumoasa, mai libera.
Dupa ce facem un mic popas in dreptul Tablei indicatoare a inceputului Rezervatiei Crestei Cocosului, cu informarea de rigoare, mai ales pentru bucurestenii nostrii, care ajung pentru prima data in zona, incepem ultimul urcus pana pe Creasta. Zapada este inghetata, avem noroc cu potecuta batatorita de alti drumeti, dar in multe locuri a trebuit sa mergem pe langa ea, prin zapada, sa evitam lunecusul care unora din noi ne-a dat bataie de cap…sau de picioare.
Izvoarele care traverseaza poteca, in unele zone s-au transformat in pod de gheata, asa ca a trebuit sa le traversam in zig zag, transformand plimbarea noastra intr-o mica aventura.
Cum, necum, am ajuns pe platou, si, asa cum era de asteptat, a meritat tot efortul. Imagini de vis, apropiate sau in departare, ne-au umplut inimile si ochii de frumusetea rece, dar insorita a peisajului, 360 grade panorama: Maramuresul istoric, Gutaiul, Secatura, Ignisul.
Nu am zabovit prea mult, temperatura de afara nu ne-a lasat nici sa ne scoatem manusile pentru o mica gustare, asa ca am luat-o rapid la vale, nu inainte de a face poza de grup.
Nu trebuie sa neglijam sa-i amintim nici pe prietenii nostrii, cainii de la Han, care ne-au insotit din nou, ca de fiecare data cand venim in zona. La un moment dat erau doi, apoi pe Creasta au fost patru.
Drumul inapoi pana la Tabla indicatoare, a fost unul cel putin la fel de interesant ca si urcusul, avand in vedere zapada si gheata care acum trebuia s-o atacam de sus in jos….
Foamea si-a spus cuvantul, asa ca am ales un loc linistit, in sensul lipsei vantului, unde am incropit un mic foc de minima incalzire a mainilor, mult n-am rezistat nici acolo, asa ca am pornit spre Han, voiosi ca am reusit inca o drumetie interesanta, avand in vedere conditiile de iarna.
N-am rezistat tentatiei de a ne juca putin cu aparatul foto, fiecare si-a exersat talentele intr-un foto shooting, asa cum ti-l da doar libertatea si bucuria naturii.
Am fost: Geta, Dan, Adriana, Ionel, Ramona, Razvan, Zoli, Dan (fratele Luizei), Luiza, Nina, Andrei si prietenii nostrii din Bucuresti: Mihaela, Alex, Ami si Dragos.